„Nu mai știu dacă lupt pentru relația mea sau doar mi-e teamă să plec.”
Este una dintre cele mai dificile întrebări pe care le aud în cabinet.
De cele mai multe ori, ea nu vine din partea unor oameni care nu se mai iubesc. Vine din partea unor oameni care au obosit. Au încercat să repare, au făcut compromisuri, au sperat că lucrurile se vor schimba și, la un moment dat, au ajuns să nu mai știe dacă luptă pentru relație sau doar împotriva propriei suferințe.
Nu există o regulă care să spună când trebuie să rămâi și când trebuie să pleci. Fiecare relație are povestea ei. Există însă câteva repere psihologice care ne pot ajuta să luăm o decizie mai clară și mai puțin influențată de frică sau vinovăție.
Orice relație trece prin conflicte. Important este cum vă certați.
Mulți oameni cred că o relație sănătoasă este aceea în care partenerii nu se ceartă aproape niciodată. Cercetările din psihologia relațiilor arată însă că nu lipsa conflictelor face diferența, ci modul în care acestea sunt gestionate.
Două persoane se pot certa și, la final, să se simtă mai apropiate decât înainte. Alte două persoane pot evita orice conflict, dar să trăiască ani întregi în răceală și resentimente.
În timpul unei certe se vede, de fapt, calitatea relației. Reușiți să vă ascultați sau încercați doar să demonstrați că aveți dreptate? Criticați comportamentul sau atacați persoana? Există respect chiar și atunci când sunteți furioși?
John Gottman, unul dintre cei mai cunoscuți cercetători ai relațiilor de cuplu, a observat că nu intensitatea conflictelor prezice despărțirea, ci prezența unor comportamente precum disprețul, umilirea, defensivitatea sau retragerea completă din dialog.
Cu alte cuvinte, nu certurile distrug relația. Felul în care doi oameni aleg să se poarte unul cu celălalt în timpul lor poate face acest lucru.
De ce aceeași ceartă este trăită atât de diferit?
Un aspect pe care îl explic adesea în cabinet este că, într-un conflict, nu reacționăm doar la ceea ce spune partenerul.
Reacționăm și la propria noastră istorie.
Dacă ai crescut într-un mediu în care critica era frecventă, este posibil ca orice observație din partea partenerului să fie resimțită ca o dovadă că nu ești suficient de bun.
Dacă ai trăit abandon sau respingere, o simplă retragere a partenerului în timpul unei discuții poate activa o teamă intensă că vei fi părăsit.
Iar dacă ai învățat că, pentru a fi iubit, trebuie să îi mulțumești mereu pe ceilalți, este posibil să eviți conflictele cu orice preț, chiar dacă asta înseamnă să renunți constant la propriile nevoi.
Din acest motiv, într-o relație nu se întâlnesc doar doi adulți. Se întâlnesc și experiențele lor de viață, rănile lor și felul în care au învățat să se protejeze.
Când merită să lupți pentru relație?
Din experiența mea, merită să lupți atunci când există încă două lucruri esențiale: respect și disponibilitate.
Respectul înseamnă că, deși există conflicte, niciunul dintre parteneri nu îl umilește pe celălalt, nu îl controlează și nu îi anulează valoarea.
Disponibilitatea înseamnă că amândoi sunt dispuși să își pună întrebări incomode despre propria contribuție la problemele din relație. Nu caută doar vinovatul, ci și soluția.
O relație poate trece prin perioade foarte dificile și totuși să se vindece, dacă ambii parteneri aleg să lucreze împreună, nu unul împotriva celuilalt.
Când începi să lupți singur
Există însă un moment în care unul dintre parteneri simte că luptă singur. Încearcă să înțeleagă ce nu mai funcționează, propune soluții, își asumă partea de responsabilitate și este dispus să schimbe ceva. Celălalt evită discuțiile, neagă existența problemei sau pune întreaga vină pe partener.
În astfel de situații, întrebarea nu mai este cât de multă iubire există, ci dacă mai există doi oameni care își doresc să construiască aceeași relație. Pentru că o relație nu poate fi reparată de o singură persoană.
De ce este atât de greu să pleci?
Din afară este ușor să ne întrebăm: „Dacă suferă atât de mult, de ce nu pleacă?” Pentru cel care trăiește relația, lucrurile sunt însă mult mai complexe. Nu ne atașăm doar de persoana de lângă noi, ci și de speranța că lucrurile se vor schimba. Tocmai de aceea, despărțirea poate trezi teamă, anxietate și un profund sentiment de nesiguranță. Uneori, oamenii nu rămân pentru că sunt fericiți, ci pentru că despărțirea pare mai greu de suportat decât suferința pe care o cunosc deja.
Cum poate ajuta psihoterapia?
Mulți oameni cred că terapeutul le va spune dacă să rămână sau să plece.
În realitate, acesta nu este rolul psihoterapiei.
Rolul ei este să te ajute să înțelegi de ce această decizie este atât de dificilă.
Ce te ține în relație? Iubirea? Speranța? Frica? Vinovăția? Convingerea că nu vei mai găsi pe altcineva? Dorința de a salva familia? Sau poate un tipar vechi, în care ai învățat că trebuie să suporți foarte mult pentru a fi iubit?
Uneori, răspunsurile la aceste întrebări schimbă complet perspectiva.
În terapia de cuplu, obiectivul nu este ca oamenii să rămână împreună cu orice preț. Obiectivul este să înțeleagă dacă relația mai poate deveni un spațiu sigur pentru amândoi.
Din cabinetul psihoterapeutului
De-a lungul anilor am observat că oamenii care își pun întrebarea „Mai merită să lupt?” sunt rareori oameni care renunță ușor.
De cele mai multe ori, sunt cei care au luptat deja foarte mult.
De aceea, înainte să ia o decizie, îi invit să răspundă la o altă întrebare:
„Mai luptăm amândoi pentru relație sau doar unul dintre noi?”
În loc de concluzie
Cred că întrebarea cea mai importantă este „Cum mă simt în această relație?”
Mă simt ascultat/respectat? Pot fi eu însumi fără teamă? Există loc pentru dialog și schimbare?
Dacă răspunsul este „da”, poate merită să mai lupți.
Dacă, însă, ai ajuns să îți pierzi liniștea, încrederea în tine și sentimentul de siguranță, poate că cea mai importantă relație pe care ai de salvat este relația cu tine însuți.
Sursă imagine: Foto de Vitaly Gariev, prin Pexels.