Uneori, conflictul nu vorbește despre problema din fața voastră. Vorbește despre relația dintre voi.
„Ne certăm din lucruri mărunte.”
Este una dintre afirmațiile pe care le aud în cabinet.
De ce avem mereu aceeași ceartă? Este o întrebare pe care o aud frecvent. De cele mai multe ori, răspunsul este diferit de cel la care se așteaptă partenerii.
Unii îmi vorbesc despre treburile casei. Alții despre bani, copii, telefon, timpul petrecut la serviciu sau relația cu familia extinsă. La prima vedere, fiecare cuplu pare să aibă o problemă diferită.
Totuși, după ce îi ascult, îmi dau seama că aproape toți pleacă din ceartă cu aceeași concluzie:
„Ne certăm mereu din aceleași lucruri.”
În acel moment, nu mă grăbesc să caut soluții și nici să stabilesc cine are dreptate. Mă interesează mai întâi să înțeleg conflictul.
Există câteva întrebări pe care le pun aproape fiecărui cuplu.
Cum începe cearta?
Cine deschide discuția?
Cine ridică tonul?
Cine se retrage?
Cine încearcă să îl convingă pe celălalt?
Dar mă interesează la fel de mult și cum se termină.
Ajungeți la o concluzie?
Își cere cineva iertare?
Vă simțiți înțeleși sau doar renunțați la discuție pentru că sunteți prea obosiți să continuați?
Felul în care se desfășoară și se încheie o ceartă spune, de multe ori, mai multe despre relație decât motivul care a declanșat-o.
Uneori, cearta este simptomul, nu problema
Una dintre greșelile pe care le facem este să încercăm să rezolvăm doar subiectul ultimei certe.
Dacă discutăm doar despre cine face mai multe treburi în casă, cine întârzie sau cine răspunde mai greu la telefon, există riscul să tratăm simptomul și să ignorăm adevărata problemă.
În cabinet încerc să înțeleg dacă acea ceartă este problema sau doar felul în care relația exprimă o dificultate mai profundă.
Uneori descoperim resentimente acumulate de ani de zile. Alteori, o ruptură a încrederii provocată de o infidelitate, de o suspiciune de infidelitate rămasă fără răspuns sau de alte experiențe care au afectat sentimentul de siguranță dintre parteneri. În alte situații, în spatele conflictului găsim insatisfacție în viața sexuală, tensiuni persistente cu familiile de origine sau sentimentul că cei doi nu mai evoluează în aceeași direcție.
Nu orice ceartă ascunde o problemă majoră. Dar atunci când aceeași ceartă se repetă luni sau ani la rând, merită să ne întrebăm dacă nu cumva discutăm despre simptom, în timp ce adevărata dificultate rămâne nevăzută.
Dincolo de ceartă există o poveste
Când un partener spune:
„Fac numai eu totul în casă.”
nu presupun că problema este împărțirea responsabilităților.
Încerc să înțeleg ce înseamnă această situație pentru el.
Vorbește despre oboseală?
Despre lipsa de sprijin?
Despre sentimentul că este singur în relație?
La fel, când celălalt spune:
„Orice fac, tot nu este suficient.”
mă interesează ce a auzit în reproșul partenerului.
Poate a auzit că nu este suficient de bun.
Poate că eforturile lui nu sunt văzute.
Poate reacționează la experiențe mai vechi, care se reactivează în relația actuală.
În psihoterapie, rareori conflictul rămâne despre treburile casei, bani sau telefon. De cele mai multe ori, ajungem să vorbim despre nevoia de a fi văzut, apreciat, sprijinit și important pentru persoana iubită.
Poate că adevărata întrebare nu este:
„Cum facem să nu ne mai certăm?”
Ci:
„Ce încearcă această ceartă să ne spună despre relația noastră?”
De multe ori, răspunsul la această întrebare schimbă complet felul în care cei doi își privesc conflictul.
Bibliografie selectivă
- Bowlby, J. – A Secure Base
- Hendrix, H. & Hunt, H. L. – Getting the Love You Want
- Johnson, S. M. – Attachment Theory in Practice
