Ce este parteneriatul conștient?

Sintagma “parteneriat conștient” folosită în contextul relației de cuplu produce confuzie din cauza că i se atribuie o înțelegere mai degrabă avocățească decât psihologică. Sau cel puțin așa spun o mare parte dintre cuplurile care vin în cabinetul meu. În credința colectivă, iubirea nu necesită efort, ea doar există și rezolvă toate problemele relației de cuplu. Ei bine, realitatea demonstrează că nu este așa. Chiar și în cele mai pasionale și iubitoare cupluri se poate degrada relația, apar neînțelegerile, sentimentul de singurătate în doi, neîmplinirea sau alte trăiri care se unesc sub umbrela a ceea ce numim insatisfacție în cuplu sau cuplu disfuncțional.

Și totuși, dacă se iubesc, de ce ajung unii parteneri în această situație?

Pentru a le răspunde la această întrebare clienților mei, le explic în primul rând din câte entități este format un cuplu, și anume din trei, nu din două: fiecare partener în parte și relația dintre ei la care participă amândoi. Această idee preluată de la psihologul francez Jacques Salome ajută la o mai bună înțelegere a contribuției proprii la relația comună, responsabilizând totodată. Spre exemplu, dacă periodic pun în relația mea critică, uitând de toleranță, relația – ca o grădină care în loc de apă și soare primește doar soare și se usucă – așa și relația se degradează. Ca urmare, îndemn să vă întrebați zilnic: Ce am pus în grădina relației mele azi? Am pus înțelegere, suport, admirație sau critică, neapreciere, indiferență?   

Un alt lucru pe care îi învăț este să ceară de la partener ceea ce au nevoie și să nu aștepte să le ghicească gândurile. O credință des întâlnită în cuplurile cu vechime și mai des în rândul femeilor sună cam așa: Suntem de 10 ani împreună, ar trebui să știe când îmi doresc și când nu să primesc o îmbrățișare sau un sărut. Fals. Faptul că relația durează de mulți ani nu înseamnă că dobândim calitatea de a citi gândurile celuilalt. Deci, dacă simți nevoia de apropriere cu partenerul tău nu aștepta să inițieze el, fă-o tu.

Suntem un cuplu dar tot personalități diferite rămânem. Asta presupune că simțim și avem nevoi diferite ceea ce este în regulă să fie așa.  Cu alte cuvinte, nu trebuie să ignorăm nevoile individuale (hobby-uri, activități sportive sau culturale etc). Dacă se întâmplă așa, cel care renunță nu va mai putea aduce în relație lucruri pozitive, ci doar frustrare.

Bineînțeles, fiecare cuplu își stabilește singur frecvența și durata cu care se întâmplă aceste “rupturi” din relație, prin negociere.

Trăgând o concluzie succintă deoarece subiectul este complex, parteneriatul conștient înseamnă că fiecare partener știe care este contribuția personală la bunăstarea sau din contră, degradarea relației; că știe să ceară ceea ce are nevoie și că se poate accepta pe sine și pe celălalt ca personalitate diferită care există și funcționează și în afara cuplului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *