De ce nu te poți relaxa nici în vacanță?

O perspectivă psihologică asupra stresului pe care îl purtăm în noi

Vacanța este, pentru mulți dintre noi, promisiunea unei pauze. Ne imaginăm că, odată ajunși departe de serviciu și de responsabilitățile cotidiene, vom reuși să ne odihnim și să ne recăpătăm energia. Cu toate acestea, nu puțini oameni constată că, deși și-au schimbat locul, starea lor interioară a rămas aceeași. Mintea continuă să fie ocupată de griji, corpul rămâne încordat, iar relaxarea pare imposibilă.

Este firesc să ne întrebăm: de ce se întâmplă acest lucru?

Răspunsul nu ține de lipsa voinței și nici de faptul că „nu știm să ne bucurăm de viață”. Din punct de vedere psihologic, capacitatea de a ne relaxa este influențată de modul în care sistemul nostru nervos s-a adaptat la experiențele trăite și de convingerile pe care le-am construit despre noi înșine de-a lungul vieții.

Când stresul devine modul obișnuit de funcționare

Stresul este un mecanism normal și necesar. În fața unei provocări, organismul mobilizează resurse pentru a face față situației. Problema apare atunci când această stare de mobilizare nu mai este urmată de o perioadă de recuperare.

Dacă luni sau ani trăim într-un ritm alert, răspundem permanent solicitărilor și simțim că trebuie să fim mereu disponibili, creierul începe să considere această stare drept normală. Cu alte cuvinte, nu mai face diferența între un pericol real și o listă nesfârșită de responsabilități.

De aceea, prima zi de concediu nu este suficientă pentru ca organismul să se relaxeze. Chiar dacă mediul s-a schimbat, sistemul nervos continuă să funcționeze după tiparul pe care l-a repetat luni întregi.

De ce unii oameni nu își dau voie să se odihnească?

În practica psihoterapeutică observ frecvent un lucru: persoanele cărora le este cel mai greu să se relaxeze sunt adesea cele mai responsabile, cele care au grijă de ceilalți și care își asumă foarte multe obligații.

La o privire mai atentă, descoperim că, pentru mulți dintre ei, odihna nu este doar o pauză, ci o experiență însoțită de vinovăție.

De unde vine această vinovăție?

Adesea, din convingeri formate încă din copilărie. Dacă ai fost apreciat mai ales atunci când aveai rezultate bune, când erai „cuminte” sau când nu le făceai probleme celor din jur, este posibil să fi învățat că valoarea ta depinde de ceea și cât faci.

În vacanță, când nu mai ai nimic de demonstrat, apare întrebarea nerostită: „Dacă nu fac nimic, mai am aceeași valoare?”

De ce tocmai în concediu ies la suprafață emoțiile dificile?

Mulți oameni spun că, în primele zile de vacanță, se simt mai anxioși sau mai triști decât acasă. Deși pare paradoxal, explicația este ușor de înțeles.

În viața de zi cu zi suntem concentrați pe rezolvarea problemelor. Activitatea continuă poate funcționa, fără să ne dăm seama, ca o modalitate de a evita contactul cu propriile emoții.

Când ritmul încetinește, dispare și această formă de distragere. Atunci pot deveni mai vizibile oboseala acumulată, tristețea, nemulțumirea sau sentimentul de singurătate.

Vacanța nu creează aceste emoții. Ea doar le oferă spațiul în care pot fi observate.

Cum poate ajuta psihoterapia?

De multe ori, oamenii ajung în cabinet spunând că vor să învețe să gestioneze stresul. Pe parcursul procesului terapeutic descoperă însă că stresul este doar expresia vizibilă a unor mecanisme mai profunde.

Psihoterapia nu urmărește doar reducerea simptomelor, ci înțelegerea lor. Întrebările importante devin: De ce îmi este atât de greu să mă opresc? De ce simt că trebuie să fiu permanent productiv? Ce se întâmplă cu mine atunci când încerc să mă odihnesc?

Pe măsură ce aceste mecanisme sunt înțelese, relația cu odihna începe să se schimbe. Relaxarea nu mai este percepută ca un lux sau ca o recompensă, ci ca o nevoie firească, esențială pentru echilibrul psihic.

Concluzie

Dacă nu reușești să te relaxezi nici în vacanță, nu înseamnă că faci ceva greșit. Este posibil ca organismul tău să fi petrecut prea mult timp într-o stare de mobilizare continuă și să aibă nevoie de mai mult decât o schimbare de peisaj pentru a se simți din nou în siguranță.

Uneori, cea mai importantă descoperire pe care o facem în concediu nu este locul pe care îl vizităm, ci faptul că oboseala pe care o purtăm cu noi nu este doar fizică. Iar atunci când începem să înțelegem de unde vine, facem primul pas spre o odihnă autentică.

Atacurile de panică

Primul atac de panică sperie cumplit și de cele mai multe ori se sfârșește cu un apel la 112. Moartea pare iminentă. Pulsul crescut, senzația de sufocare si gheara de la inimă care strânge așa tare încât doar câteva minute par că mai sunt până când se va opri de tot, amplifică încleștarea mâinilor, transpirațiile și eventual greața.

Urmează perindarea pe la doctori de diferite specialități, analize peste analize, toate în graficele normale; o recomandare de vitamine, trimitere la psihiatrie, iar cei mai norocoși sunt îndemnați să caute și un psihoterapeut.

Cam asta povestesc pacienții care ajung la mine în cabinet, o mica parte dintre cei care au nevoie de ajutor specializat.  

Atacurile de panică pot fi diurne (de zi) sau nocturne (de noapte), iar ca frecvență zilnice sau chiar de mai multe ori pe zi, la distanță de câteva săptămâni sau luni.

Când poți începe să bănuiești că ai avut un atac de panică?

Putem spune că  avem atacuri de panică atunci când patru sau mai multe dintre simptomele de mai jos au ajuns în câteva minute la o intensitate mare, provocând un disconfort major. În plus, ele trebuie să se manifeste pe o perioadă de cel puțin o lună, la fel și sentimentul de ingrijorare că un nou atac poate avea loc oricând, împreună cu schimbarea de comportament care urmărește evitarea situațiilor despre care persoana începe să creadă că sunt potențial declanșatoare a atacurilor de panică: efortul fizic, situațiile necunoscute, consumarea anumitor alimente, etc.

Simptomele sunt:

  • frica de a pierde controlul sau de a înnebuni;
  • dificultăți de respirație;
  • amețeală sau leșin;
  • bătăi puternice ale inimii, puls crescut;
  • tremurat;
  • transpirație;
  • senzație de înecare;
  • sentiment de irealitate sau depersonalizare;
  • amorțeală sau furnicături;
  • înroșire;
  • senzație de frig sau cald;
  • dureri de piept sau disconfort;
  • dureri de stomac sau greață.

De ce au un efect atât negativ în viața individului?

Pentru că teama pentru apariția unui nou atac de panică, precum și preocuparea  pentru evitarea lui ajung să domine viața persoanei, influențând  relațiile pe care acesta le are cu sine, cu partenerul, cu familia extinsă, cele sociale dar și profesionale.

Persoana se teme din ce în ce mai mult să stea singură în casă sau să plece de acasă neînsoțită, evită deplasările lungi sau în locuri necunoscute, întâlnirile cu prietenii și familia extinsă sunt limitate și ele, concentrarea pe sarcinile profesionale este deficitară (am întâlnit cazuri în care păstrarea unui loc a fost imposibilă) sau dependența față de partener (care este investit cu rolul de a acorda primul ajutor) sunt doar câteva exemple de efecte pe care persoanele diagnosticate cu tulburare de panică le experimentează.

De asemenea, multe dintre persoanele care au atacuri de panică și nu beneficiază de tratament corespunzător ajung “abonații” serviciilor de ambulanță. Frica iminentă a morții este atât de puternică, încât, la fiecare episod se solicită serviciile de urgență.

Care sunt cauzele apariției atacurilor de panică și a tulburării de panică?

  • Factori genetici: dacă în istoricul familial au mai existat și alți membri cu acest diagnostic
  • Stres puternic
  • Pierderea unor persoane importante, doliu
  • Abuzul fizic și sexual în copilărie, adolescență sau la vârstă adultă
  • Evenimente traumatice cum ar fi accidentele, divorțul, etc.

Cauzele apariției atacurilor de panică pot fi numeroase și țin de trecutul și experiența individuală a fiecărei persoane.

La ce specialist trebuie să apelezi pentru tratarea atacurilor de panică și a tulburării de panică?

Pentru administrarea unui tratament medicamentos, la medicul psihiatru, iar pentru a afla cauza care le-a provocat și  a afla cum poți să le depășești psihoterapia este întotdeauna de ajutor.

Pentru programare la psihoterapie mă poți contacta la numărul de telefon 0723 166 040 – Carmen Buțerchi – Psiholog și psihoterapeut.