Cum pot influența părinții stima de sine a copiilor

Când spunem stimă de sine ne referim la ceea ce simţim, gândim şi credem despre noi sub aspectul valorii şi al competenţelor personale. Reflectă părerea pe care fiecare persoană o are despre sine, valoarea personală atribuită, cum se vede şi se autoapreciază în relaţie cu ceilalţi, încrederea în capacitatea proprie de a reuşi ceea ce îşi propune, modul în care crede că ceilalţi o văd, respectul faţă de propria persoană etc.

Stima de sine este un proces aflat în continuă dezvoltare, variabil în timp şi care este activ in mod diferit pe mai multe niveluri. Cu alte cuvinte, dacă un copil nu are o stimă de sine crescută în ceea ce priveşte competenţele şcolare la vârsta de 8 ani, spre exemplu, la 14 ani acest lucru poate fi total schimbat. Sau o persoană poate avea o stimă de sine crescută privind competenţele profesionale, însă, în acelaşi timp să aibă o stimă de sine scăzută privind competenţele parentale.

Dezvoltarea stimei de sine este influenţată de o multitudine de factori, iar în ceea ce priveşte influenţa părinţilor, cercetătorii i-au descoperit pe următorii:

Genetica. Cercetătorii au fost interesaţi de măsura în care genele influenţează dezvoltarea stimei de sine şi au concluzionat faptul că procentul este de 30 – 40% din variaţia nivelului stimei de sine între fraţi. Restul de până la 100% este reprezentat de alţi factori externi cum ar fi joaca, şcoala, prietenii, locul de muncă şi aşa mai departe.

Suportul parental: implicarea părinţilor în îngrijirea, creşterea şi educarea copiilor.
S-a descoperit că efectele suportului matern sunt diferite de cele paterne în ceea ce priveşte influenţa exercitată în dezvoltarea stimei de sine. Implicarea mamei ajută la formarea sensului valorii copilului, iar a tatălui în ceea ce priveşte competenţele.
Un aspect important de luat în seamă este faptul că lipsa frecventă sau absenţa pe termen lung a părinţilor influenţează în mod negativ dezvoltarea stimei de sine, mai ales în cazul persoanelor de sex masculin.

Acceptarea are o semnificaţie calitativă şi se referă la faptul că nu este de ajuns simpla implicare a părinţilor. Pentru a influenţa în mod pozitiv dezvoltarea stimei de sine a copilului, părinţii trebuie să identifice în copilul lor atât trăsăturile pozitive cât şi pe cele negative, să le accepte şi să ofere posibilitatea copilului de a se dezvolta în acord cu trăsăturile lui unice.

Aşteptările părinţilor. Definirea clară a aşteptărilor şi a limitelor sunt atitudini parentale asociate cu dezvoltarea unei stime de sine pozitive, iar stabilitatea şi menținerea lor permite copilului să înveţe ce comportamente sunt acceptate şi care nu.

Stilul parental. Orice relaţie umană de durată solicită primirea şi oferirea de respect, iar cea părinte – copil nu trebuie să facă excepţie. Cercetătorii au descoperit că părinţii care adoptă un stil parental de educare bazat pe respect şi atitudini democratice tind să crească copii cu o stimă de sine mai mare decât cei care abordează un stil autoritar, bazat pe controlarea copilului.

Ordinea naşterii. Datorită faptului că primii născuţi şi copiii singuri primesc mai multă atenţie din partea părinţilor tind să aibă o stimă de sine mai crescută decât mezinii unei familii.

Modelarea. Modul în care părinţii reacţionează, tratează şi rezolvă problemele cu care se confruntă de-a lungul vieţii constituie un patern pe care copiii îl preiau şi îl aplică la rândul lor. Astfel, părinţii care se confruntă cu provocările vieţii în loc să le evite le arată copiilor o strategie de rezolvare a problemelor pro-stimă de sine.

Sursa: Self-Esteem Research, Theory and Practice – Christopher J. Mrunk

Un răspuns la „Cum pot influența părinții stima de sine a copiilor”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.