Pregătirea pentru grădiniță

Pentru părinţi, grădiniţa este mediul care le va modela şi dezvolta copilul sub aspect intelectual, emoţional, social, motric, al abilităţilor de autonomie, însă cel puţin la început, pentru micuţ poate avea o altă semnificaţie: este locul în care a fost abandonat de părinţi. Cu siguranţă ai auzit copii spunând că le-a fost frică de faptul că părinţii nu vor mai veni să îi ia acasă. Poate chiar tu ai simţit aşa când erai de vârsta lor.

Sentimentul de abandon pe care îl încearcă micuţii este explicat prin faptul că ei sunt scoşi din zona lor de confort, protecţie si siguranţă.

Din această cauză este important să fie pregătiţi din timp pentru începerea grădiniţei.

Atenţie! băieţii se acomodează mai greu decât fetele.

Sugestiile mele pentru uşurarea acestei tranziţii sunt:
1. Vorbește-i despre activitățile pe care le va avea în orar dându-le o conotație de joc. Adică, în loc să îi spui” vei învăța să modelezi animăluțe din plastilină” spune-i” te vei juca cu plastilină şi vei modela animalele tale preferate”.
2. Jocul de rol sau joaca” de-a grădinița” sunt de un real ajutor atât pentru copil cât si pentru părinte. Pe micuț îl ajută să înțeleagă și să se pregătească pentru începerea grădiniței, iar pe părinte îl ajută să vadă care sunt temerile și percepțiile micuțului referitoare la aceasta. Spre exemplu, este posibil ca unii copii să creadă că mersul la grădiniță este echivalentul mersului în parc sau la locul de joacă, unde părinții sunt prezenți, șederea este mult mai scurtă și nu există un alt adult care să le ghideze activitatea.
3. Implică-l în pregătirile pe care le faci pentru începerea grădiniței cum ar fi cumpărarea hainelor sau alegerea celor pe care le va purta in prima zi.
4. Mergi cu el să vadă grădinița, locul unde se va juca, unde va dormi, unde va mânca și să o cunoască pe educatoare. Asigură-l că tu ai incredere deplină că acolo va fi în siguranță.
5. Cu două săptămâni înainte pregătește un calendar și hașurați sau colorați împreună fiecare zi astfel încât să îl ajuţi să înțeleagă că mai este puțin. Sau pe o foaie puteți desena conturul animalului preferat de la mare la mic, cu fiecare zi care trece se colorează un animaluț până se ajunge la cel mai mic.
6. Vorbește cu directoarea grădiniței să îți permită să stai în sală sau la ușă până se acomodează.
7. Scurtează treptat timpul. Dacă în prima zi ai stat 4 ore, zilele următoare stai 3 ore, apoi 2 ore și tot așa până renunți la a mai sta cu el (ea). Pentru a nu-i crea impresia falsă că prezenţa ta la grădiniţă este permanentă poţi apela din nou la un calendar în care să marchezi zilele, săptămânile în care se va întâmpla acest lucru.
8. Tine-ți promisiunile. Dacă i-ai spus că după masa de prânz vii și îl iei, așa trebuie să se întâmple. Minţirea sau păcălirea copilului nu sunt recomandate în nici o situaţie, însă cu atât mai puţin atunci când contextul de viaţă necesită un efort de acomodare şi sprijin emoţional sporit din partea părinţilor. Se va simţi umilit, trădat şi îţi va răspunde cu aceeași monedă.
9. Dacă până acum nu aveţi stabilit un ritual de despărţire acum este momentul cel mai propice pentru aşa ceva. Spre exemplu, acel “bate palma” sau un scurt joc de cuvinte care să marcheze despărţirea.

Qbebe.ro: Copilul care şantajează și nevoile lui

Vă invit să faceţi un exerciţiu de imaginaţie, să închideţi ochii şi să vă reprezentați imaginea unui copil care şantajează. Cum arată?

Eu văd un mic drăcuşor cu aripi, de culoare verde, cu arc şi săgeată în mână care ţinteşte spre părinţii lui atunci când aceştia sunt obosiţi, preocupaţi cu alte treburi sau pur şi simplu încearcă să se relaxeze. Îi văd pe părinţii lui cum aleargă prin casă încercând să se ascundă de săgeţile lui şi cum el râde cu poftă de fiecare dată când îi nimereşte.

Cât suntem copii, daca incercam sa obtinem ceea ce avem nevoie suntem etichetati drept rasfatati, rai sau santajisti emotionali de mare clasa, „mari smecheri”. La vârsta adulta, daca luptam si depunem efort sustinut pentru a obtine ceea ce avem nevoie, ni se spune ca suntem ambitiosi. De unde vine oare aceasta diferenta de perceptie?

In mare parte, este vorba despre credinte sociale transmise din generatie in generatie care ne-au invatat ca nevoile bebelusului se limiteaza la hrana, scutec curat si stare de sanatate buna. Generatii intregi de copii au fost crescuti astfel, iar când au ajuns la vârsta adulta li s-a cerut exact ce au fost opriti sa faca: sa recunoasca ca au si alte nevoi de satisfacut, nu doar cele primare (hrana, fiziologice, sete etc).

Iată câteva dintre principalele nevoi emoționale ale micuților:

  1. Protecție, atenție și securitate
  2. Nevoia de a plânge.
  3. Iubirea necondiționată.

Acum, la finalul acestui articol, dupa ce ati inteles mai bine de ce micutii se comporta in anumite feluri, va invit sa reluati jocul de la inceput si sa spuneti ce vedeti. Drăcusorul meu a disparut, acum văd doar un copilaș care vrea ceva și nu stie cum să ceară.

Articolul întreg poate fi citit vizitând Qbebe: http://www.qbebe.ro/psihologie/dezvoltare_emotionala/copilul_care_san