Categorie: articole

Cum te poate ajuta psihoterapia

Trauma de umilință apare atunci când persoana experimentează, în mod repetat, situații în care este devalorizată sau rușinată.. Aceste experiențe pot avea loc în copilărie, în familie, la școală, în grupul de prieteni sau în relații importante.
Printre experiențele frecvente care pot genera această traumă se numără: criticile constante și severe; comparațiile cu frați sau colegi; ridiculizarea în public; respingerea emoțională; pedepsirea pentru exprimarea nevoilor și emoțiilor; bullying-ul sau hărțuirea.
În timp, persoana interiorizează rușinea și începe să creadă că valoarea sa depinde de performanță, aprobare și evitarea greșelilor.

În context profesional, trauma de umilință poate genera:

1. Perfecționismul excesiv
   Unii profesioniști devin extrem de exigenți cu ei înșiși. Muncesc peste măsură, verifică în mod repetat detaliile și au dificultăți în a delega. Greșelile minore sunt trăite ca dovezi ale propriei inadecvări. Pentru a preveni critica sau respingerea, persoana poate lucra excesiv, sacrificând odihna și echilibrul personal, ceea ce poate duce la suprasolicitare si burnout.
2. Frica de expunere și evitare
   Alte persoane evită promovările, prezentările publice, schimbările sau asumarea responsabilităților noi, de teamă că vor fi criticate sau umilite. Teama de a fi judecat poate conduce la defensivitate, hipersensibilitate sau tendința de a evita conflictele și exprimarea opiniilor, îngreunând relațiile profesionale.
3. Sensibilitate crescută la feedback
   Observațiile constructive pot fi percepute ca atacuri personale, declanșând anxietate, defensivitate sau retragere.
4. Nevoia constantă de validare
   Persoana caută confirmări repetate că munca sa este suficient de bună și se simte nesigură în lipsa aprobării externe.
5. Sindromul impostorului
   Succesul este minimizat, iar reușitele sunt atribuite norocului sau circumstanțelor favorabile.
   Mecanismul psihologic din spatele acestor comportamente este acela că persoana nu răspunde doar la situația prezentă, ci și la experiențele vechi de umilire. Critica unui superior poate fi resimțită similar cu vocea critică a unui părinte sau a unui profesor sever.

Cum ajută psihoterapia
Psihoterapia oferă un spațiu sigur în care persoana poate explora originile rușinii și poate construi o relație mai sănătoasă cu sine.

1. Identificarea experiențelor formative și schimbarea tiparelor relaționale
   Terapeutul ajută clientul să recunoască momentele în care s-au format convingerile de inadecvare și teamă de judecată, iar gânduri precum „Trebuie să fiu perfect” sau „Dacă greșesc, voi fi respins” sunt examinate și înlocuite cu perspective mai realiste.
2. Reglarea emoțiilor
   Clientul învață să tolereze rușinea, anxietatea și critica fără a intra automat în perfecționism, evitare sau autoînvinovățire.
3. Dezvoltarea autocompasiunii și schimbarea tiparelor relaționale
   Psihoterapia susține construirea unei atitudini interioare blânde, care reduce autocritica și crește încrederea în sine. Astfel, consecința acestor îmbunătățiri interioare ajută și la dezvoltarea unor relații exterioare mai calitative.
4. Întărirea sentimentului de valoare personală
   Persoana începe să își bazeze stima de sine pe propria identitate și valori, nu exclusiv pe performanțe și validare externă.

Concluzie
Psihoterapia oferă posibilitatea de a înțelege aceste mecanisme și de a construi o identitate profesională mai stabilă, bazată pe încredere, flexibilitate și respect de sine. Atunci când persoana nu mai este condusă de teama de a fi umilită, poate lucra cu mai multă libertate, creativitate și autenticitate. Asumarea oportunităților și provocărilor nu mai reprezintă o corvoadă; anxietatea de evaluare se diminuează; relațiile profesionale se îmbunătățesc; burnout-ul este prevenit; crește încrederea și satisfacția profesională.

Părinții n-ar trebui să ironizeze sau să bagatelizeze relațiile romantice ale adolescenților lor, ar fi bine să le ofere spațiu și să le respecte intimitatea. E important să le spună adolescenților mai des că le sunt alături și să nu forțeze dialogul, atunci când aceștia nu sunt pregătiți. 

Citește mai departe

În urmă cu doi ani a intrat în vigoare legea anti-bullying și a început să aibă și efecte. Unele cazuri grave în care elevii au fost agresați de colegi au ajuns în instanță. Această formă de hărțuire nu este doar de natură fizică, se referă și la tachinare, excludere, presiune psihică. Atât legea, cât și societatea pun sub lupă agresorul, dar există mai multe nuanțe aici. Există și agresorii pasivi care îl susțin pe agresor și îl incită, iar acest comportament poate face la fel de mult rău.

Citește mai departe

Izolarea cauzată de pandemia de Covid-19 a afectat adolescenții din toată lumea. O cercetare internațională arată că aproape jumătate dintre aceștia au consumat substanțe și alcool, chiar în absența „găștii” de prieteni. Unii au consumat împreună, prin intermediul tehnologiei. Carmen Buțerchi, psiholog și psihoterapeut pentru familie, cuplu și copil, explică de ce adolescența este o vârstă vulnerabilă și oferă pentru părinți un manual pentru a identifica momentul în care trebuie să apeleze la un specialist pentru copilul lor.

Citeste mai departe

Toți trecem prin perioade de stres, tristețe sau conflicte care uneori ne fac să ne pierdem controlul sau să credem că suntem într-o situație fără ieșire. Alteori, ajungem să nu mai simțim plăcere, chiar și după realizări importante sau ajungem să facem excese cum ar fi mâncarea, alcoolul, drogurile sau jocurile de noroc.

Multe dintre problemele prezentate mai sus își au rădăcina în situațiile dificile pe care am fost nevoiți să le înfruntăm. Cândva, în trecut, am fost nevoiți să trecem peste situații atât de tulburătoare sau triste, încât, la nivel mental a fost luată decizia de a împinge în subconștient aceste trăiri. Însă ele nu rămân definitiv în subconștient, ci ies la suprafață prin comportamente autodistructive, agresive sau submisive, somatizări, tristețe, frică, furie exagerată etc.

Sau pur și simplu suntem puși în fața unor situații prezente de viață pe care simțim că nu le putem depăși și care au efecte negative atât asupra noastră cât și a persoanelor din jurul nostru. Acest lucru se întâmplă, deoarece suferința unei persoane se extinde și produce suferință și în mediul imediat, de la membrii familiei la prieteni și colegi.

Din această cauză, este nevoie de ajutor specializat din exterior care depășește granițele subiective ale prieteniei și îți oferă un cadru de siguranță emoțională și de acceptare, garantând confidențialitatea totală a informațiilor.

Psihoterapia te ajută sa înțelegi ce situație a generat problemele cu care te confrunți, te ajută să îți găsești propriile răspunsuri și soluții. Te ajută să gestionezi gândurile și comportamentele care îți fac rău și de care nu poți scăpa. Psihoterapia te ajută să faci față suferinței generate de eșecuri sau pierderi, te sprijină în rezolvarea problemelor cu partenerul de viața sau cu copilul.